Strict Standards: Declaration of Submenu::create_submenu() should be compatible with manageMenu::create_submenu($id, $query) in /home/j00wo3/public_html/includes/Submenu.php on line 4
Biografie
 
Biografia
CV
Particpant la concursul WebTop
Academicianul Sergiu Rădăuţan
    Om de ştiinţă, specialist în domeniul fizicii şi chimiei materialelor semiconductoare, organizator şi primul rector al Universităţii Tehnice din Chişinău.
    S-a născut la 17 iunie 1926, la Chişinău, în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţan.
    Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii la Sorbona. Şi aceste studii se datorează lui Nicolae Casso. În plasa Sângerei a trăit cândva un mare moşier – Nicolae Casso (nepotul căruia, Leon Casso, a ajuns ministru al învăţămîntului la Sankt Petersburg). În acele vremuri era o mare onoare să fii mecenat, să construieşti şcoli, spitale. Nicolae Casso a instituit burse şi a trimis mai mulţi copii de ţărani la liceele din Chişinău şi Iaşi. Printre ei era şi un băiat din Coşcodeni, bunelul viitorului academician, pe care îl chema tot Sergiu. După ce a făcut studii secundare la Iaşi, a fost trimis la Universitatea Sorbona din Paris (cu încă alţi băieţi de la ţară). (Profirie Fală. Despre N. Casso, Buteşti, Bălţi, 1922). Din aceşti şapte, făceau parte băieţii de mazili Accibaş şi Drochianu din satul Bogheni, jud. Bălţi şi Serghei Rădăuţanu din comuna Flămânzeni (Bălţi) (Hristofor Clipa. Amintiri despre N.S. Casso, Făleşti, 1921, Vezi şi pr. Paul Mihailovici. Fapte trecute şi basarabeni uitaţi, Chişinău, 1938, p. 54).
    Găsindu-l pe S. Rădăuţanu (bunelul), dintre toţi bursierii săi, mai simpatic ca alţii, N. Casso l-a înzestrat cu o moşie de 500 desetine în apropierea Chişcărenilor, în regiunea zisă „Bohătoaie” (D.S. Porfirie Fală, a comunicat aceasta verbal), iar la bătrâneţe l-a însărcinat cu conducerea moşiilor sale. Aceasta reiese şi dintr-o scrisoare a lui N. Casso către S. Rădăuţanu din 23 decembrie 1893 (Vezi şi ziarul Bessarabskie Gubernskie Vedomosti, Anexe, nr. 28 din 1912, de unde ar reieşi că S. Rădăuţanu a fost înzestrat de către N. Casso cu 831 desetine în localitatea Roşioara)”. Familia Radautanu
    S-a căsătorit S. Rădăuţanu (bunelul)cu Ecaterina Balica (fiica preotului din localitate). De altfel, fratele acesteia, preot şi el, a fost capul Bisericii Ortodoxe din Japonia. Ecaterina a născut un fiu, Ion. În curând a rămas văduvă. A cumpărat un mare lot de pământ pe actuala stradă A. Corobceanu din Chişinău, unde a construit două case frumoase. Pământul rămas l-a dat în arendă.
    Aceste rădăcini ale academicianului Sergiu Rădăuţanu a avut o continuare în tatăl lui Ion care, pe lângă faptul că a fost profesor, a fost şi scriitor. A decedat pe unul din fronturile Ukrainei, fiind ostaş al Armatei Sovietice. A reuşit să editeze o singură carte, Profesorul Gârboveanu (Cârtiţa), Chişinău, 1935. Subiectul piesei este unul foarte simplu, cules din viaţa de profesor. Motivarea piesei este însă de ordin moral. A lua sau a nu lua mită, a păstra demnitatea de om sau a te pierde în faţa banului. Faţă în faţă sunt puse două generaţii: cea a profesorului şi cea a liceenilor. Într-un fel, piesa prezintă un crâmpei din viaţa societăţii basarabene din acea perioadă. Un singur lucru este clar: scriitorul Ion Rădăuţanu n-a reuşit, din cauza războiului, să-şi fructifice talentul. Biografia lui scurtă se prezintă astfel: „Rădăuţanu, Ion (2/ 15. VIII. 1904, satul Chişcăreni, jud. Bălţi). Licenţiat în Litere şi Drept. A fost asistent la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Actualmente, profesor de limba franceză la Seminarul Teologic din Chişinău. A colaborat cu revistele Pagini basarabene şi Viaţa Basarabiei. Bibliografie: Op.: Profesorul Gârboveanu (piesă de teatru)./Chişinău, 1935; Despre: Însemnări ieşene.//V.B.-1936.-nr.2.-P.63-64.” {link Galerie: Rude-Parinti}
    Serghei Ion Rădăuţan a urmat Liceul B. P. Hasdeu din Chişinău, apoi Facultatea de fizică a Universităţii de Stat din Moldova (1950-1955), pe care a absolvit-o cu eminenţă. Copilarie-Adoliscenta
    A făcut doctoratul la Institutul Fizico-Tehnic „A. Ioffe” din Sankt-Petersburg (1955-1959), cu teza „Cercetări asupra soluţiilor solide în sistemul In As-In2 Se3 şi In As-In2 Te3”. Titlul de doctor habilitat în ştiinţe tehnice l-a obţinut la Institutul Politehnic din Sankt-Petesburg (1966), cu teza „Cercetări asupra semiconductorilor de tip diamant cu structură defectă”. Colaborator ştiinţific (1959-1961), şef de laborator la Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961-1964). Doctorantura
    S.Rădăuţan este rector fondator al Universităţii Tehnice din Moldova (1964-1973). Titlul de conferenţiar acordat în 1966. Din 1967 este profesor de fizica semiconductorilor la Institutul de Fizică Aplicată (din 1973). Vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1990-1995). Director al Centrului de materiale semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995-1998). Activitatea
    În cercetări acordă o atenţie aparte fizicii şi chimiei semiconductorilor, tehnologiei şi aplicării materialelor semiconductoare ternare şi multiple, electronicii corpului solid. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 1000 de studii, articole, comunicări, rapoarte, apărute în reviste de profil din ţară şi din străinătate. Autor şi coeditor a 30 de monografii, culegeri şi cărţi:
„Nekotorye voprosy materialovedeniâ defektnyh almazopodobnyh faz” (1967), „Fosfid galia”(1969), „Poluprovodnikovye materialy i ih primenenie” (1976), „Teoretičeskie i èksperimental’nye issledovaniâ složnyh poluprovodnikovyh soedinenij” (1978), „Fotoèlektričeskie svojstva geteroperehodov”, „Mnogokomponentnye poluprovodniki” (1985) ş.a. Publicatii
    Singur sau în colaborare, a elaborat peste 100 de brevete de invenţii. A pregătit 64 de doctori în ştiinţe şi doctori habilitaţi. A ţinut prelegeri la universităţi din Franţa, Germania, SUA, Anglia,
Coreea de Sud, Ungaria, India, Japonia etc. A participat la numeroase conferinţe internaţionale. A organizat 7 conferinţe unionale în domeniul semiconductorilor, precum şi conferinţa internaţională Compuşii ternari şi multipli (Chişinău, sept. 1990). A fost unul dintre organizatorii Congresului Internaţional al Academiei Româno-Americane Moldova: Deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest, la Chişinău.
    A fost membru al consiliilor de redacţie: al Enciclopediei Moldovei, al Analelor Academiei de Ştiinţe a Moldovei, seria Fizică şi tehnică şi al revistei internaţionale Solar Energy Materials and Solar Cells. Preşedinte al Uniunii Ştiinţifico-Tehnice din Chişinău, preşedinte al
Societăţii Ştiinţifice D. Cantemir din Moldova, preşedinte al Fundaţiei D. Gusti, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale Ştiinţa, co-director al unor programe de cercetare NATO, preşedinte al Consiliului pentru conferirea gradelor ştiinţifice, membru al Comisiei Superioare de Atestare din Republica Moldova. Membru corespondent (1970), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1973). Membru de onoare al Academiei Române (1991), al Academiei Inginereşti a Federaţiei Ruse (1992), al Academiei Mondiale de Cosmonautică „K. Ţiolkovski” din Moscova (1992). Doctor Honoris Causa al Universităţilor din oraşele Timişoara, Braşov, Chişinău, Iaşi, al ASEM.
    Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1983/98), decorat cu două ordine „Drapelul Roşu de muncă”, cu „Ordinul Republicii” şi cu alte opt medalii.
    A decedat la 6 martie 1998.